Blog-uri Blog-uri

Portret de beneficiar al Complexului de Servicii Comunitare “Sf. Filofteia” Campina

L.C. a fost integrat intr-un centru de plasament in urma decesului bunicii in grija caruia el si cei trei frati au ramas, dupa ce parintii au plecat la munca in strainatate.  Initial, cei patru frati au fost separati. Cei mai mici, C. si V. au fost integrati in Centrul de Plasament din cadrul Complexului de Servicii Comunitare “Sf. Filofteia” Campina. In anul 2012, L. a fost si el transferat in centrul de la Campina pentru a fi reunit cu cei doi frati mai mici. A., al treilea frate al sau, a ajuns in centru un an mai tarziu, reusind astfel sa reunim toti cei patru frati.

Un baiat inalt, aparent fragil, proaspat licean. Si cam atat la inceput. Fara zgomot, a inceput insa, treptat, sa iasa in evidenta. Cu rezultate bune la scoala, cititor avid, pasionat de cantat la chitara, era insa inchis in sine, ascunzandu-se in spatele unui portret satiric.

Scoala, continuarea studiilor, a fost de la inceput planul de viitor pentru L. Pasiunea pentru lectura, mai ales in domeniul filozofiei si dorinta de a invata cat mai mult despre existenta umana i-au indreptat atentia si catre studiul medicinei, acesta devenind scopul propus pentru viitor.

Programele desfasurate in centru pentru motivare si dezvoltare au fost ocazia cu care L. a lasat sa se intrevada talentul artistic, interpretand alaturi de alti copii din centru piese ale artistei Ada Milea, coordonand punerea in scena a momentelor si interpretand la chitara melodiile. Tot acum au iesit la suprafata si ingrijorarile cu privire la alegerea carierei, intrebandu-se daca medicina este cu adevarat ceea ce doreste sa studieze sau este doar o curiozitate transformata in obiectiv in lipsa unei alte directii.

In martie 2015, la inceputul programelor de dezvoltare a abilitatilor personale din cadrul proiectului “Educand prezentul, construim viitorul!”, activitatea din cadrul orelor de teatru era o iesire binevenita din cotidian. Treptat, pentru L., acestea au devenit un scop in sine si nu doar o distractie. In data de 4 iunie 2015, cu sprijinul profesorului Alin Georgescu, copiii si tinerii din centrul de plasament au pus in scena un spectacol ce a inclus muzica, dans si teatru, inclusiv o sceneta conceputa de L., pe scena Teatrului din Campina.

In luna noiembrie 2015, la spectacolul organizat in cadrul proiectului, L. a fost prezentatorul spectacolului, a sustinut un scurt recital la chitara si a fost actor in piesa de teatru prezentata de grupul de tineri din cadrul centrului de plasament Campina.

O idee care s-a infiripat in mintea lui L. a devenit obiectivul sau pentru viitor. A descoperit ca prin teatru poate imbina pasiunea sa pentru muzica si curiozitatea nascuta din lectura pentru cercetarea naturii umane, a modurilor acesteia de exprimare.

Orele de teatru si succesul in activitatile derivate din acestea l-au ajutat pe L. sa isi defineasca un drum pe care se simte mai confortabil sa paseasca. Ca si pasiuni se pot evidentia: filosofia, chitara, pescuitul, fotbalul.

Acum, L. se pregateste pentru examenul de bacalaureat si rezultatele de la examenul de simulare ofera perspectivele unei noi reusite.

Dupa aceea, urmeaza examenul la Facultatea de Litere si Arte din cadrul Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu, Departamentul de teatru, in pregatirea caruia va fi sustinut de profesorul de teatru din cadrul proiectului “Educand prezentul, construim viitorul!”.

Proiect “”Educand prezentul, construim viitorul!” (PEC004) - D.G.A.S.P.C. Prahova  

Voluntar, beneficiar sau beneficiar şi voluntar

Miercuri e ziua în care o gașcă faină de adolescenți - așa le place lor să-și spună!- se adună la Centrul de Zi, Steaua Speranței Iași și, da, discută despre cum e să fii adult și să ai responsabilități. Unele discuții sunt despre viitorul profesional: cum se scrie corect un CV, unde te poți angaja. Sigur că se discuta și despre dizabilitate și dizabilități... Se contrazic, se tachinează, se amuză... Au idei, au chef de viață și vor să schimbe lumea, în bine. Cam așa petrec, atunci cand se-ntâlnesc, prietenii de aici de la Centrul de Zi "Star of Hope". Și sunt 26 la număr. Unii dintre ei sunt de etnie romă, unii au diferite forme de dizabilitate, alții sunt doar tineri și atât, doar că provin din sistemul de protecție a copilului.

Despre gașca asta frumoasă nu am fi povestit - și nici despre Clubul Tinerilor, căci așa se numește - dacă nu ar fi existat proiectul "Parteneriat pentru incluziune", finanțat cu sprijinul financiar al Programului RO10 – CORAI. Mărturiile adolescenților de la Clubul tinerilor sunt întotdeauna impresionante, așa că...      

Dumitrița și Veronica sau mărturii despre voluntariat...

„Sunt Dumitrița și, în urmă cu un an, am fost selectată să fac parte din proiectul Clubul Tinerilor, la Centrul de Zi Steaua Speranței, Iaşi. După două luni, am decis că e momentul să fiu și voluntar la Fundația Star of Hope România din Iași. Din punctul meu de vedere, voluntariatul te transformă într-o persoană conștientă de mai multe aspecte ale lumii din jurul tău. În mod curent nu le vezi pentru că, aparent, nu ai nicio legătură directă cu ele. Această fundație mi-a oferit posibilitatea de a interacționa cu grupuri sociale diferite și am înțeles ce înseamnă solidaritate, toleranță. Toate acțiunile organizate în cadrul acestei fundații m-au făcut să înțeleg cu ce dificultăți reale se confruntă mulți dintre noi. Pe viitor îmi doresc să mă alătur echipei și, împreună, să schimbăm viața unor persoane care au atât de multă nevoie de noi.”

„Mă numesc Veronica. Sunt voluntar la Fundația "Star of Hope" din octombrie 2015 și vreau să spun că participarea mea în cadrul fundației o consider una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea. Am întâlnit aici oameni cu suflet mare, oameni care mi-au devenit apropiați. Am găsit aici înțelegere, sprijin și am putut să-mi exprim liber opinia în legătură cu diverse teme interesante pe care minunații coordonatori reușeau să le pună în discuție. Star of Hope m-a făcut să descoper și să văd anumite lucruri, mi-a oferit o altă viziune asupra lor. Oamenii deosebiți pe care i-am cunoscut aici mi-au devenit oameni de suflet și de la fiecare am invățat câte ceva. Pot să spun că nu mă consider un simplu voluntar, simt că fac parte din acest colectiv minunat. Vă mulțumesc, Star of Hope România, pentru asemenea clipe! Îi primiți în sânul vostru pe cei aflați în nevoie și le dați forță să meargă mai departe!”

Povestea e cu atât mai frumoasă cu cât unii dintre tinerii de la club au decis că e momentul să ajute, la rândul lor. Primesc și oferă sprijin altor copii și tineri cu nevoi speciale din cadrul Centrului Regional de Reabilitare pentru Copii și Tineri cu Dizabilități „Steaua Speranței” Iași, prin organizare de jocuri terapeutice și asistență în progamul after school pentru copiii cu dizabilități.

Clubul tinerilor e spațiul lor, în care învață ce înseamnă să fie oameni și cum pot face o societate mai bună, tocmai de aceea, acolo e locul în care creștem oamenii de mâine.  

Voluntariat…din inimă

Propunerea de a lucra voluntar în proiectul “O șansă pentru viitor”  m-a speriat iniţial. Ce să caut eu, care lucrez cu elevi din clasele primare şi gimnaziu să interacţionez cu elevi de liceu, ba chiar absolvenţi, tineri cu al căror univers nu mai sunt familiarizată, având în vedere că nu am mai predat la liceu de vreo douăzeci de ani?

Dar viaţa m-a învăţat că nimic nu este întâmplător, că nu există o vârstă la care ai încetat să înveţi şi să capeţi experienţă şi că, dacă această propunere a venit spre mine e bine să o accept, chiar dacă asta ar presupune să lucrez în afara zonei mele de confort.

Am luat-o ca pe o provocare, am spus un ,,da” timid şi m-am trezit voluntar ,,cu acte în regulă” la grupa de 15 tineri înscrişi la cursurile de educaţie antreprenorială. Cu mare emoţie mi-am pregătit mapa cu documente, mi-am încropit în minte un discurs ce urma să-l susţin în faţa tinerilor şi am pornit la prima întâlnire cu mintea inundată de gânduri de genul: ,,Oare o să mă bâlbâi?”, ,,Oare o să fiu credibilă?”, ,,Oare o să mă accepte?”, ,,O să pot să îi ajut?”. Cu astfel de optimism şi un zâmbet palid m-am dus la întânirea stabilită dinainte prin telefon.

Şi cum nimic nu este întâmplător, bucuria mea a fost enormă să întâlnesc un grup de tineri poate la fel de emoţionaţi ca şi mine, care, în marea majoritate m-au acceptat pe loc, au fost deschişi să înţeleagă dincolo de cuvintele mele sinceritatea şi dorinţa de a-i ajuta, de a-i sprijini, de a le sta la dispoziţie cu un sfat, o vorbă bună, o încurajare. Am reîntâlnit printre cursanţi un fost elev, de-acum un adult în toată puterea cuvântului şi bucuria revederii a fost reciprocă. El m-a ajutat, a fost ,,omul meu de legătură”, prin el am deschis canale de comunicare cu unii dintre tinerii care nu au fost foarte deschişi de la început. Aşa am reuşit să-mi duc la bun sfârşit misiunea de voluntar, mi-am adus şi eu modesta contribuţie la minunatul procent de 100% promovabilitate de la finalul cursului.

Mi-am dat seama că nu contează ce vârstă au cei cu care interacţionezi pentru a fi credibil şi util dacă eşti sincer şi pui suflet în ceea ce faci. Mi s-a confirmat, încă o dată, din experienţa interacţiunii cu aceşti tineri că limbajul sincerităţii şi al bunăvoinţei este universal, el te ajută să comunici cu oricine. Pentru mine, ca dascăl şi ca om, a fost o experienţă de viaţă foarte frumoasă, pentru că dincolo de graba cu care îmi făceam uneori treburile peronale şi de serviciu ca să apuc să o fac şi pe cea de voluntar, am înţeles  că nu e nevoie de o pregătire specială ca să lucrezi cu oamenii, ci doar de disponibilitate, sinceritate şi dorinţa de a-ţi face bine treaba şi de a aduce bucurie celor din jur.

De aceea, pentru că mi-a plăcut atât de mult această experienţă, am dorit să continui munca în proiect şi acum mă ocup, în calitate de voluntar, de o grupă mai numeroasă de tineri la fel de frumoşi, participanţi la un curs on-line de limba engleză, printre care sper să îmi fac şi mai mulţi prieteni.

Să fii voluntar înseamnă pentru mine să te îmbogăţeşti pe măsură ce oferi.

S. C., voluntar Centrul Social Multifuncțional de la Liceul Tehnologic Forestier Bistrița

Proiect ,,O Șansă pentru viitor - Servicii integrate pentru tineri aflați în situație de risc într-un Centru  Social Multifuncțional” derulat de Inspectoratul Judetean Suceava

Universul camerelor multisenzoriale, explorat de copiii din Cluj

Pentru copiii inclusi in proiectul “O lume noua, vesela pentru fiecare copil cu nevoi speciale”, derulat de Consiliul Judetean Cluj, experienta terapiei snoezelen a insemnat explorarea unui univers al culorilor, sunetelor, texturilor si mirosurilor, un mediu de invatare stimulativ care incurajeaza dezvoltarea si comunicarea copiilor.

Amenajarea camerelor multisenzoriale au produs emotii diferite viitorilor beneficiari din cadrul celor 8 scoli speciale implicate in proiect. In timp ce unii dintre ei asteptau cu interes si bucurie sa exploreze echipamentele din camere, altii priveau cu timiditate si chiar anxietate acest proces, deoarece era vorba de un mediu nou pentru ei si aveau nevoie de o perioada de acomodare.

Camerele multisenzoriale au devenit un loc de evadare pentru copii. Prin deschiderea unei usi, micutii pasesc intr-o lume unde cunosc o stare de bine si de relaxare profunda caracterizata de siguranta si securitate. Copiii experimenteaza autocontrolul, explorarea, relatia cauza-efect, isi depasesc inhibitiile, isi sporesc stima de sine, intr-un mediu relaxant si stimulativ. Stimularea adecvata a copiilor cu nevoi speciale si adaptarea mediului de invatare la nevoilor lor, creste motivatia de a explora si astfel este incurajata dezvoltarea si comunicarea cu ceilalti.

Ca marturie stau experientele pe care acestia le traiesc de fiecare data cand intra in camera multisenzoriala.

Ana este eleva in ciclu primar in cadrul Scolii speciale „Transilvania Baciu” din Cluj-Napoca si sufera de sindromul Lennox-Gestaut. Plapanda, cu ochii mari si negri, Ana este nevoita sa infrunte desele crize de epilepsie, mult prea epuizante pentru corpul ei firav. Experienta in camera multisenzoriala a reusit sa ii ofere o stare de relaxare datorita patului cu apa si a proiectorului cu lumini. Ii face o deosebita placere sa se joace cu bilele colorate, cu nisipul kinetic, modelandu-l cu diferite forme, strangandu-l in mana, dezvoltandu-si astfel motricitatea fina. Cauta din priviri compania celor din jur si ii invita prin gesturi si cuvinte putine sa se aseze langa ea la joaca. Incetul cu incetul, fetita a reusit sa scrie diferite semne pregrafice in nisip. Insa, cel mai mult ii place bazinul cu bile: Ana isi ia doua recipiente mari, si se joaca turnand bilele dintr-un recipient in altul. In acest bazin, micuta si-a pus bazele invatarii culorilor, deoarece bilele sunt multicolore. A invatat astfel sa clasifice, sa ordoneze si sa formeze multimi, cu ajutorul bilelor din bazin.

Dan este un elev in ciclul primar in cadrul Liceului Special pentru Deficienti de Vedere din Cluj-Napoca. Desi participa cu regularitate la sedinte de terapie vizuala, specialistii nu au putut identifica cu precizie gravitatea deficitului sau de vedere. Ceea ce era cert si se putea observa era faptul ca acesta nu reactiona la prezentarea unei varietati de stimuli. In cautarea unei schimbari, Dan a inceput sa intre in camera multisenzoariala si sa faca cunostinta cu elementele terapiei snoezelen. Rezultatele, spre bucuria lui si a echipei de proiect, n-au intarziat sa apara. Intr-o zi a intrat in camera alaturi de terapeutul sau care in timpul stimularilor a pornit coloana cu bule de aer si lumini. In acel moment, copilul a inceput sa vada, sa perceapa forme, culori. A fost extrem de entuziast la vederea coloanei de apa.

Cea mai mare realizare pentru noi, cei care sprijinim acesti copii, este sa fim martori la incantarea si zambetul care se pot citi pe chipurile lor. Cea mai mare bucurie este sa luam parte, alaturi de ei, la schimbarile minunate care se produc in viata de zi cu zi a copiilor care deschid usa catre lumea multisenzoriala. 

 

 

Cei 6 ani de-acasa și unul…de poveste

Casian, un băiețel de 7 ani cu ochi de veveriță, crescut la marginea orașului Târgu Neamț, vecin cu Ozana cea limpede și frumos curgătoare a hâtrului Nică al lui Ștefan a Petrei, este etalonul succesului proiectului „Centrul zonal de mobilizare a resurselor locale pentru servicii integrate destinate copilului în dificultate“. El spune mândru că „are cei 6 ani de-acasă și unul de…poveste“. De unde povestea și de unde înțelepciunea la cei câțiva anișori? Acum, grația activităților în care a fost implicat prin proiect, este un copil „de reclamă“: frumos, cu gropițe și obraji ca două mere domnești și care „ciripește“ cât e ziua de lungă chiar dacă uneori numai el înțelege ce spune.

Familia lui Casian B. locuiește în cartierul Blebea, la marginea orașulu Târgu Neamț, într-o căsuță modestă și care cu greu face față vieții de zi cu zi. Șansa lor a fost ca băiețelul de 6 ani, cât avea Casian atunci, să fie inclus în acest proiect: „Când l-am cunoscut era un copil extrem de timid, care nu-și ridica ochii din pământ și care nu-și putea stăpâni roșeața obrajilor. Orice încercare de a lega 2 cuvinte cu el se lovea de un zid, copilul refuzând cu încăpățânare să vorbească. Urmărindu-l atent apoi, am realizat că de fapt, el avea o problemă de vorbire, care nu fusese diagnosticată de nici un medic și nici evaluată de un logoped. Am avut norocul de a întâlni în mama lui Casian, deși o femeie foarte simplă, un partener, o mamă iubitoare și deschisă care a fost foarte încântată să facem ceva pentru copilului ei ca să-i corectăm limbajul. După un an, rezultatele sunt remarcabile iar Casian este un copil minunat, cu mulți prieteni și care acum vorbește ca o cinteză, fiind greu de oprit. Evident că mai este încă mult de lucru, ședințele de consiliere continuând grație prelungirii proiectului, dar progresele sunt evidente și ne fac pe toți fericiți și mândri de el“, își amintește cu emoție Elena Baciu, psihologul proiectului care a lucrat aproape zilnic cu micuțul.

Casian, la fel ca alți 149 de copii din familii modeste incluse în proiect, venea zilnic după grădiniță la centrul din Târgu Neamț unde lua masa de prânz iar apoi făcea tot felul de activități. Aici aveau loc și ședințele de logopedie cu chinuitoarele frământări de limbă: „Bucură-te cum s-a bucurat Bucuroaia de bucuria lui Bucur când Bucur a venit de la București…“ Cumplit meșteșug de tâmpenie, vorba marelui Creangă, ar spune unii!

Ba dimpotrivă, contrazice psihologul Elena Baciu, care s-a „jucat“ și a muncit cu Casian timp de un an.

Dovada? La serbarea de Crăciun, micul ei învățăcel - acum elev mândru în grupa zero la o școală din Târgu Neamț - a spus o poezie, fără să se încurce și în aplauzele colegilor, prietenilor și părinților prezenți. Munca este departe de a se fi terminat, dar progresele băiatului, faptul că acum își face ușor prieteni, că abia așlteaptă să termine orele de curs ca să vină la centrul din cadrul proiectului dau satisfacții nebănuite echipei de implementare a proiectului și le dau forța de a continua, în ciuda dificultăților inerente ce mai apar în cale.

Cred că multora dintre acești copii proiectul le-a oferit un an de poveste, la propriu. Unii dintre ei nu ieșiseră în viața lor din satele natale, alții nu mâncaseră o prăjitură la cofetărie iar alții nici măcar nu îndrăzneau să viseze la o excursie. Unii aveau probleme educaționale, alții tulburări de limbaj, așa, precum Casian, alții nu aveau parte de o masă caldă decât arareori. Tuturor le-am oferit posibilitatea să facă parte din povestea noastră și, iată că după un an, povestea merge mai departe și sperăm să «continuăm fericiți până la adânci bătrâneți». «Centrul zonal de mobilizaree a resurselor…» ne-a schimbat tuturor viața, ne-a făcut mai sensibili, mai empatici și mai dornici să lupătă pentru a oferi o șansă în plus copiilor defavorizați“, a concluzionat Cristina Păvăluță, directorul general al DGASPC Neamț.

Proiectul „Centru zonal de mobilizare a resurselor locale pentru servicii integrate destinate copilului în dificultate“ are ca beneficiari 150 de copii și 180 de părinți din Târgu Neamț, Răucești și Pipirig. Pentru copii se asigură, zilnic, activități tip „școala după școală“ și o masă caldă, iar pentru adulți, consiliere și îndrumare.

Proiectul este finanțat cu sprijinul financiar al Programului RO 10 – CORAI, program finanțat de Granturile SEE 2009–2014 și administrat de Fondul Român de Dezvoltare Socială și este implementat de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț, în parteneriat cu primăriile din Târgu Neamț, Răucești și Pipirig.

Flavius – un adult in miniatura

Pornim la drum spre un sat de munte in care atunci cand ajungem avem impresia ca si timpul  parca a stat pe loc. Suntem intr-un sat din comuna Almasu Mare, comuna situata in periferia sudica a Muntilor Apuseni. Masina isi face cu greu loc spre casa in care locuieste Flavius.  De fapt, nici nu poti sa o numesti casa, pare mai degraba un adapost provizoriu pentru lemne sau animale. Patrundem intr-o lume in care nevoile sunt amestecate cu suferinta si resemnarea, iar familia la care mergem in ancheta sociala nu este un caz izolat.  

Zona,  cunoscuta candva pentru aurul extras de la Mina Hanes , unde lucrau peste 1000 de localnici, a devenit din ce in ce mai saraca , iar satele din ce in ce mai mici si mai imbatranite. Fara sa vreau, imi rasuna in minte versurile lui Octavina Goga: ”Muntii nostri aur poarta, Noi cersim din poarta-n poarta…”

Intram in casuta parca si ea incovoiata de griji si de nevoi si ne simtim din ce in ce mai mici, mai vinovati si mai neputinciosi. Barbatul din fata noastra isi gaseste cu greu cuvintele si din cele spuse aflam ca sotia a plecat cand copilul era foarte mic si n-a mai vrut sa-l vada de atunci. Langa noi, tacut, dar curios sa inteleaga ce ”treaba avem cu el”, Flavius  este numai ochi si urechi. Intram in vorba cu el si-i spunem ca am aflat de la scoala ca nu a lipsit niciodata,  ca este sarguincios,ca isi face singur temele, ca se pregateste intotdeauna pentru a doua zi pentru a nu da un motiv in plus copiilor sa il marginalizeze.  Ne priveste cu ochii mari si nedumeriti si ne intreaba ”…si nu-i bine cum fac?” Sigur ca este bine, dar noi vrem sa te includem in proiectul nostru si sa aducem putina bucurie in viata ta, vine raspunsul meu. Chipul lui se lumineaza si cuvintele-i curg asemeni unui rau de munte. Vorbeste de parca ar avea 100 de ani, nu 14! Asculta cu mare luare aminte ce inseamna un proiect,  ce este ”Retea de asistenta sociala scolara ” , cand si cum ne vom intalni, ce vom face, cum credem noi ca-l putem ajuta sa continue studiile si bucuria devine maxima cand afla despre posibilitatea  de a merge in  vacanta de vara in tabara la Strungari. 

Au trecut multe luni de la prima intalnire cu Flavius si saptamanal el a beneficiat de servicii de informare si consiliere sociala, de actiuni de animatie socio educativa dintre care cele mai multe au vizat  socializarea,  cresterea stimei de sine, educarea tolerantei, a bunatatii si a respectului fata de semeni. Acum Flavius priveste cu mai multa incredere spre viitor. Isi doreste sa devina inginer silvic, sa protejeze padurile, animalele si sa ”fie totul intr-o ordine perfecta”, exprimare care-i apartine. Vrea sa aduca liniste si calm in vietile oamenilor si se gandeste ca va putea face asta purtandu-le de grija. Dorinta lui de a face bine semenilor sigur are legatura cu viata grea care l-a incercat, dar si cu cele invatate  prin actiunile din proiect.  

Un alt serviciu a fost orientat catre tata care a beneficiat de consiliere sociala si asistenta de specialitate in procesul de schimbare a atitudinii fata de rolul si importanta educatiei pentru dezvoltarea si incluziunea sociala a copilului.

Asistentul social din mine nu a incetat sa caute si alte solutii pentru acesta familie si studiez alterantive de finantare prin POCU 2014-2020, Axa 4 ”Incluziune sociala si combaterea saraciei” convinsa fiind ca un loc de munca pentru tata,imbunatatirea conditiilor de locuit si  sustinerea copulului in scoala reprezinta un pachet de servicii  integrate prin care familia va avea parghile necesare incluziunii  sociale.

Un material realizat de Tamasi Ildiko, Asistent social, implicata in proiectul "Complex de servicii integrate" Pianu​, un proiect derulat de Primaria Pianu, judetul Alba. pentru mai multe informatii despre proiect, va invitam sa accesati http://complexpianu.ro/​

Incurajarea a invins „Nu poate”

Se numeste Tudor si are 27 de ani. L-am cunoscut prima data in luna octombrie a anului trecut. A ajuns in programele Fundatiei “Alaturi de Voi” România din intâmplare. Sau poate nu...

Cu putin timp inainte de a-l cunoaste, am fost contactati de asistentul social de la Centrul de Recuperare si Reabilitare a Persoanelor cu Handicap Budai, unde Tudor este gazduit si ocrotit si intrebati in ce masura este posibila o colaborare intre fundatia noastra si centrul la care lucreaza. Asistentul social era foarte interesat sa conecteze tinerii din centru la serviciile din comunitate si sa le ofere si alte oportunitati de dezvoltare.

Asa l-am cunoscut pe Tudor. La prima vedere era un tânar care se deplasa doar cu ajutor, caruia ii tremurau in permanenta mâinile si gura si care se exprima cu dificultate.

Imi amintesc ca pregatisem o activitate de Halloween si tinerii cu care lucram au primit ca sarcina sa coloreze si sa decupeze imagini specifice acestei sarbatori: dovlecei, fantome, paianjeni, vrajitoare, apoi sa le lipeasca pe un castel confectionat din carton. Si-ar fi dorit si Tudor sa coloreze, insa dupa prima linie trasa pe un dovleac a spus ca el nu poate. L-am incurajat sa continue, insa educatorul care i insotea a intervenit si a spus: “Lasati-l, ca el nu poate sa coloreze! Are Parkinson ... El nu poate sa decupeze ... El nu poate sa scrie ... El nu poate sa bea apa singur ...” Si lista lui “nu poate” era mai lunga…

Asa se face ca si Tudor a crezut ca nu poate face nimic, pentru ca este bolnav, si ca ceilalti trebuie sa il ajute sau sa faca tot ce este necesar, in locul lui.

Am inteles atunci ca trebuie sa il ajutam sa il transforme pe “nu pot” in “pot”. Am lucrat cu el individual, l-am incurajat la fiecare liniuta pe care o trasa singur cu mâna tremurânda, la fiecare bulina colorata chiar si in afara conturului, la fiecare pas facut singur.

Odata ce a inteles ca daca are vointa poate sa faca lucruri minunate, ca este firesc sa greseasca din când in când, ca lucrurile nu ies intotdeauna asa cum ne dorim, am inceput sa vedem si progresele. Dintr-o data, un om care era sigur ca nu poate sa faca nimic, a vrut sa isi demonstreze ca poate. Cerea zilnic fise de colorat, se concentra si se straduia sa le coloreze cât mai bine. Si a reusit sa faca acest lucru din ce in ce mai bine! Fiecare reusita il facea sa isi doreasca sa faca mai mult si mai bine. A trecut de la colorat la scris litere ... mai greoi ... adevarat ... insa, cu o vointa fantastica de a demonstra ca poate. Vine si astazi la activitatile ADV, ii face mare placere sa isi petreaca timpul aici si sa faca lucruri interesante acum, alta data interzise.

Este adevarat ca este nevoie de mult timp si exercitiu pentru a obtine progrese semnificative si, uneori, boala il limiteaza, insa faptul ca a inceput sa aiba incredere in el, sa nu ii fie teama sa incerce si sa nu se mai enerveze ca lucrurile nu i-au iesit asa cum si-ar fi dorit, ne bucura si ne face sa credem ca munca depusa cu el nu a fost in zadar.  

Ne-a povestit mai târziu ca parintii sai l-au lasat in centru deoarece nu puteau sa aiba grija de el, din cauza problemelor sale de sanatate si au considerat ca ar fi mai bine ingrijt la Budai. Au avut sau nu dreptate? Cine stie ?.. Cert este ca tine foarte mult la familia lui si se bucura ori de câte ori este vizitat de unul sau mai multi membri ai familiei.

Ca Tudor mai sunt tineri care pot fi sprijiniti pentru a-si imbunatati viata, tocmai de aceea continua asistenta acordata prin proiectul ”Parteneriat pentru incluziune”, derulat cu sprijinul financiar al Programului RO10 „Copii si tineri aflati in situatii de risc si initiative locale si regionale pentru reducerea inegalitatilor nationale si pentru promovarea incluziunii sociale”, finantat prin Granturile SEE 2009-2014.

Cateva fete ale sperantei

In drumul ce duce spre ”Casa Heidi”, puteai intalni zilnic o fetita cu parul valvoi, cu hainele murdare si prea mici pentru varsta ei, jucandu-se, mai mereu, cu un catelus. In functie de dispozitie, te saluta fie cu un ”Buna ziua!”, fie cu o injuratura, starnind reactii contradictorii.

Dupa cum am aflat mai tarziu, copilul este orfan de tata, un tata care suferise de o boala psihica. Mama, la randul ei, este hipoacuzica si sufera de o malformatie congenitala. Fratele mai mare, semi-analfabet, nu se implica in cresterea si educatia fetei. Cei trei locuiesc cu bunicul matern care este foarte bolnav, de ani de zile. In casa, iti este teama sa treci de prag: te intampina un miros greu si o atmosfera demoralizanta.

Cum ar putea arata viitorul acestui copil?

La recomandarea cadrelor didactice, in urma cu cativa ani copilul a fost inscris in Centrul de zi ”Casa Heidi”. Desi a frecventat doar cateva zile de gradinita si a fost obligat sa repete grupa pregatitoare din cauza numarului mare de absente, de la centru nu a lipsit nicio zi nemotivat. In primul an, i-a fost dificil sa se integreze si sa se adapteze. Ca reactie la atitudinea negativa a copiilor, acesta a dezvoltatat un comportament agresiv de aparare, atat fizic cat si verbal, manifestand, in acelasi timp, o stima de sine foarte scazuta.

In cadrul proiectului ”Dezvoltarea serviciilor sociale pentru copii aflati in situatii de risc”, beneficiaza de servicii de asistenta psihologica si activitati extracurriculare, a participat la excursia organizata in cadrul proiectului, de altfel prima excursie din viata ei. Este foarte implicata in toate activitatile incercand sa absoarba ca un burete toate informatiile de orice natura care i se ofera (cu privire la comportament, sanatate, cultura, activitati artistice, s.a.). Desi a fost foarte greu sa fie acceptata de colegi, si-a format un grup de prieteni.  Acum comunica mai usor, zambeste mai mult, este mai pozitiva, accepta sa piarda si relationeaza pozitiv cu ceilalti.

Caracterizarea facuta de invatatoare spune ca rezultatele scolare sunt bune, este un copil atent la ore si la ceea ce i se explica, are o capacitate buna de acumulare a cunostintelor si o motivatie crescuta pentru invatatura. Daca o intrebi, fetita spune ca vrea sa devina invatatoare.

*

A., 13 ani. La prima intalnire cu ea in centrul de zi, am avut impresia ca este un copil cu cerinte educative speciale. Fata ei era inerta, imobila, fara urma de zambet. In zilele ce au urmat, am inteles ca era doar trista, obosita si maturizata mult prea devreme. Grijile de fiecare zi, dorul de mama plecata si saracia facusera din ea un monument de suferinta.

Mama ei, plecata in sudul Italiei de cativa ani, munceste din greu pentru nu destul de mult, din care trimite cat poate celor cinci copii ramasi acasa si sotului. Cei doi parinti muncesc de multi ani sa-si ridice casa cu doua camere in care sa poata locui decent cu cei cinci copii ai lor. A. este  singura fata intr-o casa plina de baieti si, asa cum spune ea, deja stie sa faca de toate.

Desi nu avea rezultate scolare grozave, fiindca muncea mult si voiam sa o rasplatim, am selectat-o sa participe in tabara la mare organizata de Fundatie, in luna iulie 2015. Asa a putut sa vada ca lumea este mai mare si ca e frumos sa calatoresti si sa cunosti oameni noi.

De la deschiderea centrului de zi in luna iunie 2015, a participat zi de zi la toate programele centrului, a recuperat mult din lacune, a muncit pe branci, si noi, echipa centrului, alaturi de ea, iar munca noastra a inceput sa dea roade. Incet, incet, A. se transforma: rade, e vesela, optimista, are incredere in ea  si viseaza sa devina medic veterinar. Acest proiect ii va schimba destinul, credem noi. 

*

P., 15 ani, este un copil cu nevoi speciale de la tara, primul copil dintr-o familie numeroasa. Despre el am aflat intr-o situatie nefericita, cand presa locala l-a adus in mijlocul atentiei publice: se parea ca la scoala comportamentul lui a fortat limitele rabdarii un profesor care, scos din sarite, i-a aplicat o corectie fizica. Cadrul didactic era cunoscut ca fiind unul dedicat, iubit si respectat. Din toata povestea cu presa, familia nu a castigat nimic, nici macar putina compasiune.

Celor de la YANA, povestea lui P. ne-a dat un impuls sa creem pentru copiii cu nevoi speciale si pentru familiile lor incercate, mai ales pentru cele cu venituri modeste, servicii de suport in proximitatea lor.   

Astazi, P. beneficiaza de servicii de terapie aplicata la Casa YANA, face kinetoterapie si terapie ocupationala, participa la sedinte de consiliere psihologica de grup impreuna cu alti copii si face terapie comportamentala. Participarea la aceste activitati l-a ajutat sa fie inteles si acceptat de ceilalti, reusind chiar sa isi rezolve unele conflicte cu anumite persoane din anturaj. Parintii lui au la dispozitie un serviciu de consiliere parentala, pentru a invata sa traiasca mai bine ca parinti ai unui copil cu nevoi speciale.

Sunt zile in care vedem cum fata lui P. e un zambet, unul deosebit de pretios.

*

– Care dintre copii este A.? am intrebat prima oara cand am ajuns la Casa Peter.

- Este baietelul ascuns sub masa, mi s-a raspuns. Se ascunde iar de teme.

A. este  un baietel cu un chip bland, mic de statura si cu hainute mereu prea mari sau prea mici pentru el. Sub masca chipului sau bland aveam sa descopar tendinte extreme de violenta, invatate din familie. Copiii ceilalti il respingeau pentru ca amenintarile lui erau infricosatoare.     

Datorita proiectului  ”Dezvoltarea serviciilor sociale pentru copii aflati in situatii de risc”, beneficiaza acum, in plus fata de serviciile existente anterior la Casa Peter, si de servicii de asistenta psihologica si activitati extracurriculare. A invatat astfel sa fie mai rabdator, sa se anagajeze in activitivitatile scolare cu mai multa responsabilitate, sa isi verbalizeze furia si sa fie mai politicos. Stie acum sa ofere o imbratisare si sa isi ceara scuze atunci cand apeleaza la forme negative de gestionare a nervilor. Inca mai poarta amprenta batailor primite in timp precum si a mediului disfunctional din care provine, insa exista progrese comportamentale vizibile.

A fost surprins cand a aflat de la oamenii proiectului ca este un copil bun si cu mult potential caci era invatat sa afle despre el doar ca este un copil ,,obraznic,,. Aceasta eticheta il urmareste inca, insa este de ajuns  un singur cuvant de incurajare ca sa se produca mici minuni!

Daca aveti drum spre Casa Peter il veti vedea pe A. printre copii, analizandu-va curios dar zambitor.

Intrebati de el, vi se va raspunde: Este baietelul din banca din mijloc care scrie cel mai frumos!

*

Intr-o familie cu un trecut trist, traieste M. Nu are un model feminin in viata ei deoarece mama a decedat cand M. avea mai mare nevoie de cineva care sa o insoteasca in anevoiosul drum al dezvoltarii.  Revolta din inima ei s-a transformat in revolta fata de orice figura autoritara, fata de oricine ar fi incercat sa o indrume spre bine.  E aproape un strigat ,,am nevoie de mama, nu de voi!,,

 La scoala toata lumea o stia ca o fetita  care are mari dificultati de relationare, care loveste atat cu palmele cat si cu vorbele si mai ales o fetita care nu face niciodata ceea ce i se cere!

Dupa o perioada in care a beneficiat de  serviciile din proiect, M.  a reusit sa se deschida, sa isi povesteasca dramele si durerile din suflet. A reusit sa planga si sa se descarce pentru ca acum sa zambeasca si sa colaboreze.

M. este cea care atunci cand ne vede ne intreaba, cu cele mai bune intentii, daca avem nevoie de ajutor. A reusit chiar sa lege relatii de prietenie!

Desigur, inca mai fuge uneori de temele de la matematica, insa cel mai important este ca nu mai fuge de ea si de temerile ei!

Acest material este scris de membri ai echipei de implementare de la Fundatia YANA-You Are Not Alone, in proiectul „Dezvoltarea serviciilor sociale pentru copii aflati in situatii de risc”,  Promotor de proiect Primaria Margineni, Bacau, partener Primaria Nicolae Balcescu, Bacau.

Prin proiectul „Dezvoltarea serviciilor sociale pentru copii aflati in situatii de risc” a fost infiintat un nou centru de zi pentru copii aflati in situatii defavorizate - „Casa Aurora”, Loc. Luncani, com. Margineni- a fost dotata o camera senzoriala la centrul de zi Casa YANA si au fost dezvoltate serviciile oferite in centrele de zi pentru copii Casa YANA, Casa Heidi si Casa Peter ale Fundatiei YANA, din comuna Nicolae Balcescu, Bacau.

Centrul Educational Integrat pentru copiii si tinerii din comuna Cilibia

Ne-am pus cu totii intrebarea, la un moment dat, ce inseamna de fapt educatia? Este o stiinta, un fapt sau doar o remarca a unui comportament civilizat bazat pe insusirea unor actiuni imprumutate de la cei in varsta de catre tineri? Ei bine, este foarte important sa constientizam ca educatia sta la baza tuturor proceselor care ne conduc catre statutul de om civilizat, de fiinta ce apartine unei comunitati, dezvoltandu-ne totodata si latura spirituala.

"Un arbore ce nu-l mai poti cuprinde cu bratele a crescut dintr-o biata samanta. O cladire ca-n povesti are la baza o mana de lut. O calatorie de mii de kilometri incepe cu un singur pas." (Tao).

Pornind de la aceasta idee, putem spune ca educatia ne insoteste pe tot parcursul vietii. Pentru ca un individ sa aiba sansa de a primi o educatie normala si corecta trebuie sa creasca intr-o familie care sa-i ofere modele demne de urmat, parinti care sa se implice in activitatea de la scoala, sa-l sustina si sa-l incurajeze pe copil si cadre didactice care sa-l descopere si sa-i cultive in minte si in suflet increderea in sine.

Fara educatie nu putem sa ne integram in societatea actuala, care este intr-o continua schimbare. Nevoia de adaptare este atat de puternica incat ne impinge catre toate mijloacele posibile prin care se poate produce educatia.

Personalitatea fiecarui individ este dezvoltata de catre educatie, iar odata cu aceasta si latura spirituala, dar si psihologica. Alaturi de familie, scoala joaca un rol foarte important in procesul educatiei, dar si a-l dezvoltarii personalitatii.

"Centrul Educational Integrat pentru copiii si tinerii din comuna Cilibia" a luat nastere din nevoile copiilor si ale tinerilor. Beneficiari din randul acestora spun ca ideea infiintarii acestui centru de zi este una foarte buna, ce vine in ajutorul lor si al copiilor lor pentru a reusi sa-si creeze un viitor mai bun. " Infiintarea acestui centru este importanta pentru educatia copiilor, dar si a tinerilor care nu au un loc de munca, ba mai mult nu au nici studii si aici pot fi ajutati." (beneficiar, 27 de ani)

Beneficiarii ce vin la Centrul Educational participa la numeroase activitati de educatie formala si nonformala. Aici sunt organizate cursuri, in cadrul carora sunt abordate mai multe teme, printre care, identitatea culturala, dar si activitati de consiliere si sportive. De asemenea, aici vor fi organizate cursuri de croitorie si pentru „lucratori in agricultura”.

Activitatile de la centru sunt destinate celor cu varste cuprinse intre 3 si 27 de ani.

Totodata, prin acest proiect, copiii si tinerii din Cilibia au acces la toate informatiile de care au nevoie pentru a-si alege o cariera, prevenindu-se, in acelasi timp, abandonul scolar. Proiectul se focuseaza pe copiii cu varste intre 3 si 12 ani, care isi petrec timpul, inca de mici, confectionand caramida, aceasta fiind principala activitate a familiilor de etnie roma din Cilibia.

Prin joc si invatare ii ajutam pe copii sa inteleaga lumea in care traiesc si sa comunice cu ceilalti. Fiecare activitate are ca obiectiv achizitionarea unor actiuni specifice, raportate la nevoile fiecarui copil. Activitatile propuse ii ajuta pe copii sa-si dezvolte viitoare aptitudini, sa generalizeze cunostintele dobandite si sa-si dezvolte capacitatea de a simti si de a-si gestiona emotiile negative. Aici copiii dobandesc si exerseaza comportamente si abilitati care ii vor ajuta sa se integreze social. Copiii invata si prin metode expresiv-creative (muzica, miscare, pictura, modelaj, teatru, etc) beneficiind in permanenta de supervizarea unui specialist.

Rezultatul? Copiii devin afectuosi, curiosi, sociabili, dornici de interactiune!

"Mie centrul de zi mi se pare o idee foarte buna deoarece profesorii care sunt aici ne ajuta si ne explica pentru efectuarea corecta a temelor, ne ajuta sa intelegem mai bine ceea ce se preda la scoala prin efectuarea de exercitii suplimentare si prin implicarea in activitati la care nu am mai participat si pe care le percepem distractive si amuzante. Acest centru este ceea ce ne trbuie!" (Stan Georgiana, clasa a-VI-a).

"Parerea mea despre acest centru este una foarte buna, pentru ca aici ni se raspunde la toate intrebarile, domnii profesori facand tot ce se poate pentru a ne ajuta pe toti, la orice materie. Sunt bucuroasa ca aici, primim in fiecare zi si o masa calda. Imi face placere sa vin in fiecare zi aici, impreuna cu ceilalti colegi ai mei, iar parintii mei au deasemea o parere foarte buna." ( Caldare Madalina, clasa a-VIII-a)

Activitatile ce se desfasoara in acest centru sunt activitati educationale derulate in baza unui program educational adecvat varstei copiilor si potentialului lor de dezvoltare, activitati recreative si de socializare, servicii de consiliere psihologica si orientare scolara, servicii de consiliere si de sprijin pentru parintii/reprezentantii legali/persoanele care au in ingrijire copilul, derularea unor programe de educatie parentala in vederea consolidarii abilitatilor si cunostintelor parintilor privind ingrijirea, cresterea si educatia corespunzatoare a copilului.

O comunicare eficienta cu cel mic presupune ca parerile si dorintele lui sa fie ascultate si luate in considerare, in special cele care sunt benefice pentru el. Copilul nu trebuie condus, ci dirijat, implicat si sustinut in deciziile importante ce tin de persoana sa, pentru ca " “Daca un copil traieste intr-un mediu stimulativ, Invata sa fie increzator. Daca un copil traieste intr-un mediu de corectitudine, Invata sa fie drept. Daca un copil traieste in siguranta, Invata sa aiba incredere in el. Daca un copil traieste in acceptare si prietenie, Invata sa iubeasca lumea.” (Dorothy Law Nolte)   

„Construim impreuna pentru comunitatea noastra din Gradinari, jud. Olt”

Acesta e titlul si dezideratul proiectului pe care Primaria Comunei Gradinari din judetul Olt il deruleaza cu sprijinul financiar al Programului RO10-CORAI. Dincolo de propunerea unor obiective standard, privind cresterea nivelului nevoii de educatie in randul romilor din comuna, imbunatatirea frecventei scolare si reducerea fenomenului de abandon scolar, sau imbunatatirea accesului pe piata muncii pentru tineri aflati in situatie de risc prin furnizarea de servicii integrate de consililere si formare, proiectul ne-a ofera prilejul de cunoaste experienta de viata a unor dintre beneficiarii sai, pentru care proiectul a adus o evidenta schimbare in bine.​

CARMEN

Carmen este o fetita de etnie roma din satul Petculesti, eleva in clasa aVI-a. Familia din care provine este o familie saraca, cu multi copii, cu o situatie materiala precara. Cu toate acestea ea frecventeaza zi de zi scoala, mai ales de cand este inclusa in programul after school finantat prin proiect. Este foarte incintata de acest program si nu se mai simte abandonata si fara importanta. Si-ar fi dorit un computer, un birou unde sa-si faca temele, sau rechizite, asa cum au copiii care traiesc in familii cu conditii decente, dar familia ei nu-si permite acest ”lux”.

Cand personalul din cadrul proiectului, i-a vizitat familia, discutandu-se posibilitatea inscrierii lui Carmen in proiect, aceasta a fost foarte multumita. Cu gandul si bucuria ca are posibilitatea sa invete la un computer, Carmen vine zi de zi. La scoala este atenta, ingrijita, socializeaza, s-a adaptat programului si a inteles ca „daca ai carte, ai parte”.

ROBERT

Robert e un baietel de 7 ani, a carui familie are, de asemenea, o situatie materiala dificila, niciunul dintre parinti neavand loc de munca. La inceput, Robert era o fire retrasa, socializa cu greu cu colegii, avea o exprimarea greoaie.

De cand a fost inclus in programul after school se observa cum comportamentul lui Robert s-a schimbat in bine, comunica mai usor, povesteste cursiv o scena dintr-o poveste citita la clasa, deseneaza si canta cantecele pentru copii invatate cu doamna invatatoare, stie sa numere, recunoaste literele si memoreaza poezii.

KARLA

Karla este o fetita hipoacuzica, are 8 anisori si este inclusa in programul after school. Este o eleva care nu si-a achizitionat pana acum bagajul de cuvinte necesar vorbirii. Din aceasta cauza, ea a trait, la inceput, un sentiment de frica, de izolare. Pentru ca a fost tratata corespunzator si i s-au asigurat conditii bune de invatat, acum Karla are rezultate scolare bune. Cu multa rabdare si prin multa munca atat la scoala, cat si acasa, ea reuseste sa recupereze.

Este antrenata in toate activitatile din proiect, recunoaste literele si a inceput sa numere. Dar pe langa aceste castiguri scolare, ea si-a descoperit inclinatiile artistice, desenele ei fiind foarte frumoase. Cand doamna invatatoare o lauda ca a desenat cel mai frumos, Karla se simte foarte multumita si apreciata, avand, asa cum a spus o adata, sentimentul unui „invingator”.

— 10 Elemente pe pagina
Arată 1 - 10 din 11 rezultate.